Piața brokerajului în asigurări ar putea trece printr-o schimbare radicală dacă o decizie definitivă a Tribunalului București, care prevede că brokerul trebuie să plătească dauna se va multiplica și va deveni regulă. Decizia, luată de Judecătoaia Sectorului 4 și confirmată de Tribunalul București dă peste cap percepția generală și chiar legislația care reglementează rolurile asigurătorului și, respectiv, al brokerului.
” Prin hotărârea judecătorească definitivă, instanța a obligat brokerul de asigurare la plata unei sume de bani către un asigurat, sumă care, prin natura sa (rezultată dintr-o poliță de asigurare de sănătate intermediată de broker), ar trebui să reprezinte o indemnizație de asigurare datorată de asigurător. Faptul că o instanță a decis obligarea brokerului la plata despăgubirii, iar această hotărâre a rămas definitivă în apel, este extrem de îngrijorător și reprezintă o abatere flagrantă de la cadrul legal descris anterior. Deși în apărarea formulată de brokerul de asigurare în instanță, acesta a invocat tocmai termenii contractului de asigurare ce direcționau solicitările de despăgubire către asigurător, ambele instanțe au ignorat sau au interpretat în mod neuzual clauzele contractuale și dispozițiile legale privind rolul intermediarului.”, spune avocatul Liviu Chiric, specialist cu o vastă experiență în asigurări.
Potrivit acestuia, legislația românească în domeniul asigurărilor, în principal Codul civil român, Legea nr. 236/2018 care transpune Directiva europeană privind distribuția în asigurări (IDD) și Norma A.S.F. nr. 22/2021, este construită pe principiul separării clare a funcțiilor și responsabilităților între asigurători și intermediarii principali – brokerii de asigurare.
Rolul Asigurătorului: Asigurătorul este entitatea care își asumă riscul asigurat în schimbul primei de asigurare. Răspunderea asigurătorului este una contractuală directă față de asigurat/beneficiar/terț păgubit, izvorând din contractul de asigurare așa cum reiese în mod neechivoc din chiar noțiunea de contract de asigurare definită de art. 2.199 din Codul civil:
“Prin contractul de asigurare, contractantul asigurării sau asiguratul se obligă să plătească o primă asigurătorului, iar acesta din urmă se obligă ca, în cazul producerii riscului asigurat, să plătească o indemnizaţie, după caz, asiguratului, beneficiarului asigurării sau terţului păgubit.”
Rolul Brokerului de Asigurare: Brokerul de asigurare este definit ca un intermediar principal care acționează, în numele și pe seama clientului său (potențialul asigurat). Activitatea sa principală constă în consultanță specializată, prezentarea ofertelor de la diferiți asigurători, asistarea clientului în înțelegerea clauzelor contractuale și în procesul de încheiere a contractului care corespunde cel mai bine nevoilor identificate ale acestuia. Brokerul trebuie să îndeplinească cerințe stricte de înregistrare/autorizare și de conduită profesională, având obligația de a acționa cu bună-credință, diligență și în interesul clientului. Activitatea sa este remunerată, de obicei, printr-un comision plătit de asigurător, dar mandatul său legal și etic este față de client.
De ce brokerul nu ar trebui să plătească daunele
Redăm mai jos argumentația avocatului Liviu Chiric împotriva deciziei Tribunalului.
Decizia de a impune brokerului de asigurare obligații pecuniare care revin, conform legii și contractului, asigurătorului, deschide o adevărată “cutie a Pandorei” pentru piața de asigurări, generând riscuri sistemice majore, din care menționăm doar câteva:
1. Distorsionarea fundamentală a rolurilor în piață
Încărcarea brokerilor cu răspunderea pentru riscul asigurat și pentru obligațiile de plată ale asigurătorilor anulează distincția esențială dintre intermediere și asigurare. Brokerii ar deveni, de facto, niște cvasi-garanți ai asigurătorilor, un rol pentru care nu sunt pregătiți, autorizați sau capitalizați. Modelul lor de afaceri, bazat pe consultanță și intermediere, ar fi fundamental subminat.
2. Explozia litigiilor împotriva brokerilor
Asigurații nemulțumiți de soluționarea daunelor de către asigurători ( întârzieri, refuzuri parțiale sau totale) ar putea fi tentați să se îndrepte sistematic și împotriva brokerilor, invocând precedentul creat. Brokerii ar putea fi percepuți ca o țintă mai accesibilă sau ca o cale alternativă de a obține despăgubiri, transformându-i în pârâți constanți în litigii care, în mod normal, ar trebui purtate exclusiv cu asigurătorul.
3. Afectarea gravă a sustenabilității activității brokerilor
costuri exorbitante cu asigurarea de răspundere profesională : Confruntați cu un risc de răspundere extins artificial și imprevizibil, brokerii vor înregistra o creștere dramatică a primelor pentru asigurările PI, dacă asigurătorii de PI vor mai fi dispuși să acopere un astfel de “risc jurisprudențial”.
reticență în intermediere: Brokerii ar putea deveni extrem de precauți, evitând să intermedieze produse mai complexe sau să colaboreze cu anumiți asigurători percepuți ca având un istoric problematic în plata daunelor, limitând astfel opțiunile clienților.
consolidare forțată și ieșiri din piață: Brokerii mici și mijlocii, care formează o parte importantă a canalului de distribuție, ar putea fi incapabili să suporte costurile crescute și riscurile suplimentare, ceea ce ar duce la o consolidare nedorită a pieței și la reducerea concurenței.
4. Instalarea incertitudinii juridice și instabilitatea pieței
Predictibilitatea cadrului legal este esențială pentru funcționarea oricărei piețe, cu atât mai mult a celei de asigurări. Un precedent care contrazice flagrant legea specială (Legea 236/2018) creează o insecuritate juridică majoră. Investitorii, asigurătorii și intermediarii nu mai pot opera pe baza unor reguli clare și stabile, ceea ce descurajează dezvoltarea pieței și poate afecta încrederea generală în sectorul asigurărilor.
5. Prejudicierea consumatorilor pe termen lung
Deși o decizie izolată poate părea favorabilă unui consumator, destabilizarea pieței de intermediere va avea, pe termen lung, efecte negative asupra consumatorilor: creșterea costurilor (primele de asigurare ar putea include implicit “riscul de precedent”), reducerea calității consultanței (brokerii devenind excesiv de defensivi), scăderea accesibilității serviciilor de intermediere și, posibil, chiar restrângerea ofertei de produse de asigurare.
6. Neconcordanța cu principiile dreptului european
Directiva IDD (transpusă prin Legea 236/2018) a fost concepută tocmai pentru a crea un cadru armonizat la nivel european, bazat pe roluri clare și responsabilități distincte. O jurisprudență națională care deviază de la aceste principii fundamentale nu doar că generează probleme interne, dar poate ridica și probleme de compatibilitate cu dreptul UE.
În concluzie, hotărârea judecătorească definitivă care obligă un broker de asigurare să suporte plata despăgubirilor contractuale în locul asigurătorului reprezintă o anomalie juridică cu potențial devastator pentru piața de asigurări din România. Aceasta ignoră litera și spiritul Codului civil, Legii nr. 236/2018 și al Normei A.S.F. nr. 22/2021, denaturând rolurile esențiale ale actorilor din piață și încălcând principiul fundamental conform căruia riscul asigurat și obligația corelativă de plată a indemnizației incumbă exclusiv asigurătorului.
Consecințele sistemice ale perpetuării unui astfel de precedent sunt grave: de la explozia litigiilor și creșterea prohibitivă a costurilor operaționale pentru brokeri, la instalarea unei insecurități juridice paralizante și, în final, la afectarea negativă a consumatorilor prin destabilizarea canalului de distribuție. Este imperativ ca această deviație jurisprudențială să fie corectată pentru a restaura predictibilitatea și funcționalitatea normală a pieței.
Mecanismele legale disponibile, ar trebui activate de urgență pentru a oferi o interpretare unitară și conformă cu legea a răspunderii brokerului de asigurare. În absența unei intervenții corective rapide din partea instanței supreme sau, eventual, a unei clarificări legislative (deși legea actuală pare suficient de clară), riscul ca odată deschisă cutia Pandorei de această hotărâre să genereze efecte negative extinse și de lungă durată asupra pieței de asigurări din România este unul iminent și considerabil.
