the Phaeacians, is playing ball with her friends when she meets the hero Odysseus. In the ancient world, sports were not just seen as a form of entertainment, but also as a way to develop physical and mental strength. The ancient Greeks believed that participating in sports could help build character and prepare individuals for the challenges of life.
O sculptură expusă la Muzeul Național de Arheologie din Atena, Grecia, arată un tânăr grec jucând un sport antic cu ceea ce pare a fi o minge de fotbal pe coapsa sa, în fața unui băiețel. Credit: Domeniul public
Nu este nimic nou în obsesia noastră modernă pentru a juca și a urmări sporturi – ele erau populare și în vremurile antice grecești și romane. De Konstantine Panegyres
Este aproape imposibil să treci o zi fără să vezi sau să auzi despre sport. Plimbă-te prin orice oraș sau sat și vei vedea aproape întotdeauna oameni jucând sport în echipe sau participând singuri. Deschide televizorul sau radio-ul și vei putea găsi un fel de sport jucat la nivel internațional sau național. De ce oamenii iubesc atât de mult sportul? Pentru a răspunde la această întrebare, merită să ne întoarcem în istoria antică.
Perspectiva unei persoane din antichitate
Unul dintre cei mai faimoși oameni din lumea antică, Sfântul Augustin de Hippo (354-430 d.Hr.), a scris odată că, atunci când era copil, era obsedat de jocurile sportive: Îmi plăcea să joc fotbal când eram copil și jocul meu îmi încetinea progresul în învățarea să citesc și să scriu. Portret al Sfântului Augustin într-un fresc din secolul al VI-lea, Lateran, Roma. Credit: Domeniul public
De fapt, Sfântul Augustin era atât de preocupat de jocul de fotbal încât profesorul său spunea că uneori îl bătea pentru asta. Profesorul său spunea că este rău să-ți irosești tinerețea cu astfel de lucruri – este mai bine să studiezi din greu. De ce era Sfântul Augustin obsedat de jocurile cu mingea? Îi plăcea să câștige: Îmi plăcea să joc jocuri . în aceste jocuri eram copleșit de dorința mea de a excela, așa că mă străduiam să câștig, chiar și prin înșelăciune. Probabil că mulți oameni împărtășesc astăzi opinia lui Sfântul Augustin că câștigarea este una dintre lucrurile care fac sportul plăcut. Desigur, există multe alte motive pentru care oamenii ar putea să joace sport.
Ce sporturi jucau?
Dacă ai merge pe o stradă din oraș în vremurile antice grecești și romane, este probabil să dai peste copii sau chiar adulți care joacă un joc cu mingea. Jocuri de handbal jucate în Grecia antică. Gardiner, E. Norman/Wikimedia Commons/Domeniul public
Dramaturgul roman Plautus (secolul al III-lea/al II-lea î.Hr.) chiar se plânge de oamenii “care joacă fotbal pe stradă”. Jocurile cu mingea erau probabil cea mai populară activitate sportivă în lumea antică și puteau fi jucate în multe moduri diferite. Într-un joc cu mingea, numit episkyros, două echipe se întreceau una cu cealaltă. Dacă o echipă reușea să ducă mingea peste linia din spatele celeilalte echipe, marcau un punct. Se puteau folosi picioarele și mâinile, iar tackle-urile erau permise. Sună familiar, nu-i așa? Desigur, multe alte sporturi erau, de asemenea, populare: atletismul, înotul, luptele, ridicarea greutăților și boxul erau toate favorite.
Idei antice despre originile sporturilor
Pentru grecii antici, prima mențiune a unui joc cu mingea apare în Odiseea, un poem epic compus de poetul Homer, probabil în secolul al VIII-lea sau al VII-lea î.Hr. În Odiseea, Nausicaa, fiica regelui din Phaeacia, se joacă cu mingea cu prietenii ei când îl întâlnește pe eroul Odiseu. În lumea antică, sporturile nu erau văzute doar ca o formă de divertisment, ci și ca o modalitate de a dezvolta forța fizică și mentală. Grecii antici credeau că participarea la sporturi putea ajuta la construirea caracterului și la pregătirea indivizilor pentru provocările vieții.
